Editoriale

EDITORIALE

CASTIGA 10.000 EUR

Ai 1.000 de ANUNTURI GRATUITE

UNIM 20 MILIOANE DE ROMANI

Categorie Destinata Persoanelor ce Doresc sa isi Exprime Opinia Fara Perdea – Jurnalisti, Bloggeri sau doar Oameni

  • SCRIE LIBER !

  • Nimic interzis, poti scrie despre orice, fara perdea, fara culoare politica, doar tu si opinia ta. Nimeni nu o sa iti cenzureze articolul tau, nimeni nu o sa iti ingusteze canalul de audienta.

  • DOAR RESPECTA CULOAREA, RASA, RELIGIA, ETNIA, afiseaza o conduita cu respect si delicatete fata de semenii tai, atat.

  • TopX Romania iti ofera GRATUIT 1000 de ARTICOLE.

  • Fiind cea mai importantă specie a jurnalismului de opinie, editorialul exprimă atitudinea ziarului față de realitatea politică, socială, economică etc. Coloana editorială sau pagina editorială (editorial page) sunt considerate, pe drept cuvânt, sufletul, coloana vertebrală a ziarului. Pentru că editorialul argumentează opinia, urmărind să-i convingă pe cititori. Poate, cea mai importantă menire a editorialului este realizarea legăturii dintre fapte cu un context mai larg. Fără această legătură, jurnalistul poate fi un bun reporter, dar nu un editorialist. Spre deosebire de reporter, editorialistul este în primul rând interesat de semnificația faptelor, mai puțin de calitatea lor de noutate. Faptele intră într-un editorial doar când conduc spre o concluzie logică. Câmpurile privilegiate ale editorialului sunt politica, socialul, economicul, educația, criminalitatea – infracționalitatea. Ceea ce nu înseamnă că există vreun subiect interzis editorialului.

  • Spre deosebire de celelalte genuri redacționale, editorialistul are o mult mai mare libertate de mișcare în alegerea tonului, a atitudinii. El poate selecta între diferite tipuri de raționament, poate nara, poate alege între umor, sarcasm, satiră, parabolă, parodie. Poate redacta un editorial polemic.

     

  • O sumară enumerare a tipurilor posibile de editorial, ar putea începe cu acele texte de opinie care dintr-un motiv sau altul, se bazează pe fapte necontrolate (imposibil de controlat), în momente când atenția/curiozitatea publicului sunt în alertă: editorial- pronostic- cu posibilă variantă, editorial- balon – de încercare. În afara unei atitudini etice corecte, am putea așeza editorialul “persoană”, al cărui centru de greutate este persoana, rolul ei, masca/măștile sale, pe scurt, imaginea. Fie că întâlnim în acest caz un text apăsat retoric (persuasiv, sau un portret în care opinia pro/contra a semnatarului textului este cât se poate de vizibilă, fie avem accente comparabile cu ale moraliștilor, “personajul” care face obiectul acestui tip de editorial este un exemplu (pozitiv sau negativ) propus cititorilor.

     

  • De asemenea, la limita corectitudinii etice, o succesiune de astfel de editoriale se transformă într-o campanie de presă, cu tot ce decurge de aici, cu referire la dreptul la imagine sau la ceea ce deontologia americană numește fair comment.

     

  • Cele mai dificile editoriale par a fi așa-numitele editoriale de serviciu (Exemplu: 1 Decembrie — Ziua Națională a României) și editorialul necrolog.

     

  • Pentru ca adevărata performanță profesională să fie atinsă de editorialul eseu.

  • Un articol bun are la baza claritate la nivel logic și claritate la nivel de limbaj. Un text jurnalistic ideal trebuie să conțină “o informație pe fraza, și un mesaj pe articol”. Claritatea mesajului se referă și la atribuire (identificarea surselor informației). Toate citatele trebuie să aibă o sursă cu un nume, anonimatul este rezervat cazurilor în care informația are valoare factuală și nu este disponibilă de la nici o sursă citabilă, folosim sursele anonime numai în materiale informative, niciodată în cele de opinie și comentariu.

     

  • Claritatea limbajului se referă la respectarea sintaxei, la folosirea predominantă a propozițiilor scurte, un text pentru a avea dinamica alternează fraze mai scurte cu fraze mai lungi, se recomandă cuvintelor cu sensul lor propriu.

  • Erori de evitat

  • “Dacă puțin e bine, mult poate fi prea mult” – face referire la excesul retoric, la verbiaj; Detașarea excesivă; Atacul la persoană, ceea ce implică deplasarea accentului de la discutarea-criticarea problemei, la atacarea omului, sunt greșeli în redactarea unui editorial. Acesta din urmă este tot una cu o decădere din demonstrație în pamflet. Este o marcă a partizanatului, a criticii neoneste!

     

  • Reuben Maury și Karl G. Pfeiffer adaugă alte erori: Pontificarea. A ponti a înseamnă a vorbi ca o persoană infailibilă. Când pontifică, editorialistul nu-și respectă publicul; Editorialul șablon; Prețiozitatea, argoul. Editorial unui partizan-partinic într-un ziar care se declară independent, este propagandă mascată. Iar editorialul care laudă sau critică din rațiuni care țin de “capitalul imagine” al unei firme, este publicitate mascată.

     

  • Portretul ideal al editorialistului

  • De la începuturile genului și până în prezent, editorialistul este, de cele mai multe ori, conducătorul ziarului. Datorită complexității genului și datorită responsabilității etice care decurge din accederea la poziția de îndrumător – lider de opinie, se consideră unanim că un bun editorialist devine jurnalistul cu experiență profesională (dobândită în timp, în departamentul de informare al ziarului, acoperind diferite domenii). Experienței profesionale i se adaugă experiența culturală generală și aprofundată în cel puțin un domeniu.

     

  • Portretul robot al editorialistului cuprinde următoarele trăsături: flexibilitate-receptivitate; spirit de echipă; absența vanității; capacitatea de a generaliza corect pornind de la fapte; răbdare, tenacitate, luciditate, simțul umorului și al ironiei, capacitatea de a scrie repede și expresiv în fiecare zi. Toate aceste calități profesionale-intelectuale nu au însă nici o valoare (pentru public) în afara unei etici clare.

     

  • Principiile pe care se bazează scriitorii de editoriale sunt:

     

  • Este necinstit din partea editorialistului să-și fundamenteze editorialele pe jumătate de adevăr. Editorialistul ar trebui ca niciodată să nu-și înșele cititorul, în mod conștient, să nu distorsioneze o situație și să nu așeze nici o persoană într-o lumină falsă.

  • Editorialistul ar trebui să exprime concluzii obiective bazate pe fapte, pe greutatea evidenței și pe ceea ce este considerat ca fiind binele public.

  • Editorialistul nu ar trebui niciodată să fie motivat de interesul personal.

  • Editorialistul ar trebui să știe că nu este infailibil. Ar trebui să dea cuvântul și celor care nu sunt de acord cu el.

  • Editorialistul ar trebui să-și revizuiască cu regularitate concluziile, în lumina noilor informații. Nu trebuie să ezite să le corecteze când este nevoie.

  • Editorialistul ar trebui să aibă curajul convingerii bine fundamentate și o filozofie democratică asupra vieții. Ar trebui sa nu scrie și să nu publice niciodată ceva care ar contraveni conștiinței sale.

  • Editorialistul ar trebui să-și sprijine colegii în tentativa lor de a accede la nivele profesionale înalte. Reputația sa este și a lor, și invers.

     

  • Interviul ține de stilul publicistic care informează și elucidează, prin intermediul unui dialog. Rolul reporterului de interviu este să stabilească un dialog viabil, un mod de comunicare între el și cititor. Sondajul de opinie, informația și lămurirea unei situații sunt laturile principale ale interviului. Întrebările trebuie să fie scurte, clare și puse în cunoștință de cauză. Interviul are funcția principală de a exprima o atitudine, o opinie, este un mod direct de prezentare a unor idei. Întrebările depind și de informația pe care o are jurnalistul despre cel intervievat.

     

  • Interviul poate fi construit pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin opinii, idei, lămurirea unei atitudini, aceasta fiind cu adevărat misiunea unui interviu.

     

  • Un gen publicistic aparte îl constituie cărțile de interviuri cu oameni de cultură. Spre exemplu cartea de dialoguri dintre Stelian Tănase și Alexandru Paleologu, Lumea de mâine, un volum de interviuri realizat de Ion Biberi, cărțile de interviuri ale lui Sorin Antohi, cărțile de publicistică ale lui Emil Șimăndan, etc.

     

  • Tipuri de interviuri

  • – interviul-expres (interogarea câtorva trecători în legătură cu un eveniment unanim cunoscut și actual)

  • – interviul-informație

  • – interviul-explicație (prin care reporterul îl determină pe intervievat să-și justifice o atitudine, să-și explice actele, opiniile, opera, etc).

     

  • Cum trebuie să fie întrebările într-un interviu

  • – să nu se refere la domenii cunoscute ziaristului

  • – să nu aibă caracter general

  • – să nu fie puse mai multe întrebări deodată

  • – să nu fie lungi

  • – să nu fie de tipul la care să se răspundă prin da sau nu

  • – să nu sugereze răspunsul

  • – să nu fie ipotetice, etc.

     

  • Știrea este un gen jurnalistic care prezintă realitatea actuală, pe care o pune într-o formă comunicabilă, transmisă apoi, prin intermediul unor tehnici moderne de difuzare în masă.

     

  • In domeniul ziaristicii, informația trebuie înțeleasă în dublu sens. Informația este un termen devenit celui de presă. Unii autori chiar definesc informația drept “procesul comunicării sociale și instituțile care asigură acest proces”.1) Termenul de informație este folosit și în accepția de gen ziaristic, dar toate genurile ziaristice implică existența unei informații. Iată de ce pentru a delimita genul în sistemul mijloacelor de expresie ziaristică, termenul de știre este mai corespunzător, toată presa fiind purtătoare de informație tratată și selectată, semnificativă, nouă, interesantă, de actualitate.

     

  • Definițiile date știrii sunt numeroase, ele aparținând diferitelor școli de presă și reflectă o anumită concepție despre presă, despre funcțiile și poziția socială a ziaristului și a presei. Intr-un manual cehoslovac de ziaristică, știrea este definită ca fiind o comunicare scurtă, operativă a unui fapt social nou sau nou constatat, a unui proces social sau a rezultatelor lui, a unei cunoștințe inedite sau a unei manifestări de idei.

     

  • Conform altor afirmații, “știrea este o “noutate” , relatarea unor evenimente recente. Pentru a avea caracterul de știre, ceea ce se relatează trebuie să fie: actual, în curs, la zi; important, semnificativ sau neobișnuit”.2) Știrea mai este definită și ca un fapt sau o idee precisă care va interesa un număr mare de cititori; “știrea este orice comunicare făcută la momentul oportun, deoarece este interesanță și semnificativă. Ea reprezintă o relatare a aspectelor semnificative ale unei întâmplări de actualitate, care este interesantă pentru cititorii ziarului unde se publică relatarea; știrea este prima relatare a evenimentelor semnificative, care prezintă interes pentru public”

     

  • Reportajul este o specie publicistică care, în baza unor date culese la fața locului, informează opinia publică, cât mai real și nepărtinitor, asupra problemelor de interes general sau constatate ocazional.

     

  • Reportajul poate fi de informație sau de creație, fiind legate de o anumită tematică sau pur și simplu fiind unul compozițional. De asemenea, după stilul de prezentare sunt reportaje satirice, explozive, de relatare implicată etc.

     

  • Reportajul, inițial specie tipic jurnalistică și care apelează deseori la mijloacele literare de expresie, a fost preluat și de literatură, de cinematografie și de televiziune.

     

  • Cultivarea reportajului prin literatură se face prin reviste de specialitate, dar nu numai, promovând un tip de reportaj numit “de creație” și care se deosebește de cel strict jurnalistic prin două elemente: viziunea artistică și mesajul estetic.

     

  • În genurile de reportaj literar, compoziția de o factură suprarealistă, care îmbină satiricul și absurdul se bucură de un succes generalizat. Uneori reportajul se combină cu romanul și creează o specie nouă, romanul reportaj.

     

  • Cel mai cunoscut autor de reportaje literare român, care poate fi numit chiar părintele reportajului literar românesc, este poetul și publicistul Geo Bogza.

     

  • Cinematografia (la începuturi) și apoi televiziunea realizează filme de scurt metraj pe care le prezintă publicului spectator sau telespectator sub forma de jurnale de actualități, realizând astfel un nou tip de reportaj, reportajul filmat.

     

  • Jurnalele de actualități din cinematografie au dispărut în timp deoarece faptul cotidian, mai bine zis actualitatea imediată nu mai prezenta mare interes după, uneori și câteva ore. Televiziunea prin spontaneitatea ei a preluat acest tip de reportaj, ea fiind capabilă să realizeze chiar transmisiuni directe.

     

  • De asemenea, atât cinematografia, cât și televiziunea, pot să realizeze filme documentare, în mare parte reconstituiri cât mai reale a unor fapte petrecute, care într-un fel sau altul a influențat opinia publică la un moment dat.

     

  • Veridicitatea reportajului este creată prin: relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei moduri de expunere (descrierea, narațiunea și dialogul), creând impresia unei reconstituiri în amănunte existențiale decisive.

     

  • Reportajul aduce în prim plan evenimentul trăit în punctul lui maxim de tensiune și reconstituit dintr-un unghi de vedere care permite cititorului, spectatorului de film cinematografic sau telespectatorului, să descopere și să observe faptele cele mai însemnate. (sursa wikipedia)

     

  • TopX Romania iti pune la dispozitie Propriul Tau Canal de Editoriale, Propiul tau Blog, Propria Ta Pagina, unde poti scrie si publica contin autentic din orice domeniu, orice sector.

  • Fa-ti cont si primesti automat 1000 de ANUNTURI GRATUITE.

Spor la scris multe articole ! Sa ne auzim cu bine !

Poti Alege PROFILUL AFACERE, iti ofera multiple avantaje, expunere profesionala, pagina individuala, multiple numere de telefon, logo, banner, mesagerie, email, harta, recenzii, etc. Vei avea propriul tau site web, propriul canal de blog, propriul tau canal de editoriale, fix in 5 minute prin costuri infime, incepi imediat sa publici.

UNIM 20 MILIOANE DE ROMANI

Subiecte de interes :

Subiecte România

Artă și cultură

Biografii

Diverse

Geografie

Istorie și politică

Artă și cultura

Arhitectură

Diverse

Muzică și dans

Pictură

Sculptură

Teatru și cinematografie

Limbă și literatură

Limbă și lingvistică

Literatură

Filozofie și religie

Filozofie

Religie și mitologie

Casă și timp liber

Amenajarea locuinței și grădinărit

Mâncăruri și băuturi

Sport și recreație

Jocuri video și de calculator

Științe sociale și societate

Cultură și societate

Educație

Economie și afaceri

Jurnalism și televiziune

Justiție

Politică și guvernare

Psihologie

Geografie și turism

Geografie

Localități și obiective turistice

Istorie

Arheologie

Istorie universală

Nobilime și heraldică

Subiecte militare

Matematică

Matematică

Științe exacte

Biologie și medicină

Chimie

Fizică și astronomie

Geologie, geofizică și mineralogie

Medicină

Meteorologie și protecția mediului

Inginerie și tehnologie

Informatică

Tehnică și tehnologie

Transport

RON Leu românesc